|
Pe la 1890 se vedea înca vechea pravalie de
lemn a lui Baciu Penciu, cu acoperisul Tuguiat, de trei ori mai
înalt decât casa, asa cum era cladit tot orasul vechi.
A venit însa alimentarea orasului, care a taiat pridvorul
lat al pravaliei, si peste gura beciului din pridvor s-a întins
pavajul din lespezi de piatra cioplita, acoperind ca într-un
mormânt primul beciu din Panciu, locul de obârsie al
orasului. Dar Dumnezeu a vrut ca apa ploilor
sa moaie pamântul afânat ce înfundase gura beciului
si mica depresiune a trotuarului de azi sa însemne si sa deie
la iveala punctul de plecare al orasului Panciu.
Pe la anul 1730, tânarul zarzavagiu bulgar Baicu Penciu deschide
la încrucisarea celor doua sosele o dugheana de zarzavat,
pe locul mai sus zis.
Locul este acoperit de padure de stejar secular, proprietate a Manastirii
Bogdana din Valea Trotusului, iar teritoriul administrativ este
al comunei Crucea de jos.
Cam prin acel timp, alaturi de Baicu, înspre miaza-zi, se
aseaza Toader Popa, iar mai sus, în colt, unde azi este casa
Grigore Misir, îsi face casa Iancu Tatu.
Fiecare din ei taiau stejarii batrâni din "funia de padure"
luata de la Manastirea Bogdana si îsi durau casa.
Toader Popa, fire credincioasa, taie padurea de stejari din dosul
casei ce se întindea catre valea Brazi si înalta o biserica
din lemn cu hramul Cuvioasei Paraschiva.
A fost ajutat la aceasta si de boierul Bals.
Mai târziu, spre batrânete, acest Toader Popa este dus
la episcopia Romanului de catre concetatenii sai si "popit"
de catre Prea Sfântul, ca rasplata pentru fapta sa crestineasca.
Ultimele ramasite din vechea padure de stejar de pe cuprinsul orasului
de azi se mai vedeau înca pe la 1870, pe coasta, în
Vale în fata Cuvioasei Paraschiva, în via Cincu din
spatele garii, si un stejar falnic în curtea lui Vladoianu,
azi oficiul P.T.T.
|
